duminică, 31 octombrie 2010

Un gem caramel

Iar am greşit o reţetă. Am greşit-o rău. Nu-i nimic... Şi penicilina a fost descoperită din greşeală. La fel zaharina. Nu zic că ce am obţinut eu e la fel de important, dar în mod sigur este cu totul altceva decât am vrut.
Voiam o dulceaţă de struguri şi lămâie şi m-am trezit că am un gem caramelizat, cu o aromă extraordinară de lămâie. Nici nu mi-a luat mult: un ciorchine mare de struguri albi şi o lămâie, un pahar de lichior şi unul de zahăr şi o oră de fiert pe săturate.

Am curăţat boabele de strugure de coajă şi sâmburi şi le-am rupt în două, pentru că erau destul de mari. Am curăţat lămâia şi am tăiat-o cubuleţe, alegând nervurile albe şi sâmburii. Am pus la fiert un pahar de lichior şi unul de zahăr. De aici, lucrurile nu au mai mers cum ar fi trebuit, aşa că se explică de ce am obţinut altceva. Ar fi trebuit să aştept să se lege siropul şi să adaug fructele, pe care să le las la însiropat 15 minute şi apoi să pun cratiţa iar pe foc. Dar m-am grăbit: am adăugat fructele mai repede, nu le-am lăsat la însiropat, am pus cratiţa imediat pe foc şi am uitat-o acolo. Ce a ieşit...

... a fost un gem foarte închis la culoare, cu gust dulce acrişor şi cu aromă de zahăr caramel. Zahărul ars a fost cel care mi-a şi adus aminte că am ceva pe foc, eu fiind foarte prinsă în problemele existenţiale ale lui Spiderman şi ale doctorului Octopus. Mi-am zis: "Bravo, cucoană! Ai ars dulceaţa!". De bucurie, am lăsat totul baltă, am stins lumina şi am ieşit din bucătărie cu gândul la câte unghii îmi voi rupe a doua zi, ca să curăţ arsura de pe cratiţă.
A doua zi însă, mi-am dat seama că nu aveam ce curăţa: dulceaţa nu era arsă, ci doar caramelizată. Avusese suficient sirop în care să fiarbă aproape o oră fără să se lipească fructele de cratiţă. Şi asta pentru că fructele adăugate în dulceaţă fără a întrerupe fierberea au lăsat propriul sirop, care l-au diluat pe cel din lichior şi zahăr.

Am gustat iar gemul, care se răcise. Aduce a dulceaţă de trandafiri, cu fructele care se mai simt doar puţin în sirop, ca şi cum ar fi fost petale, nu boabe de strugure. Am dezbătut repede problema în consiliul restrâns de familie şi am decis că gemul poate fi mâncat de dimineaţă, cu unt. Aşa că am pregătit repede o felie, lângă o cană cu ceai. Am reuşit să prind ceva într-o poză din felia respectivă...

Data viitoare, nu mai fac gem caramelizat din greşeală, îl fac intenţionat. Şi voi păstra lămâia în compoziţie, pentru că tare bine dă gustul ei în dulceaţa zahărului caramel...

13 comentarii:

  1. Gabi, ce bine arata gemul tau caramelizat!!!!!!!!!!!!
    Cred ca este foarte gustos!Ai vazut ce bune e lamaia in dulceata?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nicole, trebuie sa recunosc ca de la tine am ideea de a folosi lamaia... Multumesc pentru idee!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca a iesit buna! Cred ca nu putem reinventa apa calda si cred ca nevoia sau inspiratia ne"loveste" din cand in cand. Eu imi propusesem sa fac un limoncello si m-am dat seama ca voi ramane cu multe lamaii si am testat sa vad daca ar da bine in gem sau dulceata! Acum ca s-au mai ieftinit, le fac eu pe amandoua. Iti multumesc din suflet pentru multumesc, totusi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eii bine m-am decis, acum chiar ca poate sa-mi iasa dulceata de caise din gemul de prune, vad ca tie iti ies toate :) Oricum eu, in calitate de cititoare fidela a acestui blog, apreciez sinceritatea cu care ne spui povestile tale. Pana acum am dat de bloguri minunate dar parca tuturor le ieseau toate bune din prima.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana B, nu imi ies chiar toate. Pana la urma, gemul asta caramel poate fi, pentru unii, doar o dulceata fiarta prea tare. Depinde ce parte a paharului vrei sa vezi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar cum nu am întâlnit pe nimeni care să rejecteze caramelul dintre bunătăţuri, cred că gemul tău ar fi considerat un succes de către toată lumea, fără 'osebire de sex, naţie, vârstă.
    (Asta apropo de ce îi răspunzi AneiB.)

    RăspundețiȘtergere
  7. o sa razi, dar mie de obicei imi plac sosurile fierte peste masura si dulceturile mai tari. dulceturile alea lesinate care se scurg de pe felie ma enerveaza de lesin. asa ca gemul asta al tau are cel putin un fan :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Mmm, ce bine suna gem de struguri cu lamaie! Abia astept sa fac, dar as vrea sa pun altceva in loc de lichior. Se poate? Sau fara lichior, doar restul de ingrediente?

    RăspundețiȘtergere
  9. Lichiorul dilueaza compozitia si ofera mediul de fierbere. Este nevoie de un aport de lichid, daca gemul sta la foc viu, dar acesta poate fi si suc de fructe (de mere, de preferat, pentru ca are pectina).

    RăspundețiȘtergere
  10. Suc de mere va fi atunci :) Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  11. Super bun gemul acesta...are o aroma deosebita, nu este un gem clasic...va spun din experienta, l-am facut acum doua zile.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dana, ai facut gemul cu film sau fara film? :))))

    RăspundețiȘtergere
  13. Gabi ,eu l-am facut din struguri fara samburi,gogonele,ghimbir,lamaie,l-am fiert si eu destul de mult ,dar acum stiu ca trebuie si mai mult ca sa iasa caramel,imi place foarte mult asa caramelizat.
    Sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere