sâmbătă, 2 iunie 2012

Oţetul cu zmeură - condiment şi medicament

Am descoperit, de când m-am lansat în blogosferă, bucuria combinaţiilor atipice, care scot bucătăria din ceea ce eu numesc ”eterna combinaţie cartofi-prăjiţi-cu-şniţel-şi-salată”. Nu am amestecat doar mere cu stafide şi banane sau căpşuni şi kiwi, ci m-am ”ocupat” şi de ceea ce folosim pentru a condimenta orice fel de preparate. Adică oţetul, uleiul şi, de curând, sarea, împreună cu orice plantă care lasă în urmă arome.


Vă voi povesti despre un oţet aromatizat cu zmeură, una din combinaţiile pe care americanii, de exemplu, o îndrăgesc foarte tare.

Tradiţia aromatizătii oţetului şi a uleiurilor nu are doar raţiuni culinare: la început amestecurile acestea erau utilizate în scopuri medicale. Dealtfel, în timpurile vechi, oţeturile aromate aveau pe reţetă menţiunea "pentru bolnavii de febră". Multe dintre aceste oţeturi - cum ar fi cel de trandafiri ori cel de soc - sunt şi astăzi folosite ca remedii deosebit de eficiente în stări febrile.
Reţeta este foarte simplă: este nevoie de oţet şi zmeură proaspătă. Proporţia obişnuită este de o parte de zmeură şi patru de oţet, dar recunosc că am pus ceva mai multă zmeură decât era prevăzut în reţetă.
Zmeura se zdrobeşte cu furculiţa, se pune într-un borcan şi se acoperă cu oţetul, apoi se lasă  borcanul acoperit, într-un loc cald pentru cel puţin zece zile.



La finalul perioadei de macerare, oţetul se strecoară şi se toarnă în sticle. Dacă se adaugă zahăr în cantitate egală cu cea de oţet, înainte de turnarea în sticle, combinaţia rezultată poate fi utilizată în scăderea febrei, prin aplicarea de comprese locale îmbibate în oţet aromatizat ori prin frecţii cu această soluţie.  
Eu îl prefer însă în salată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu