Mi-a luat mai mult de un weekend întreg să răpun trei sacoșe mari cu vinete, roșii și ardei și să scot din ele patru feluri de zacuscă. Despre două am mai povestit (cu vinete și cu dovlecei), așa că nu reiau. Celelalte două au fost cu morcovi și cu fasole, iar despre prima dintre acestea - zacusca din morcovi - veți afla în continuare.
Aveți nevoie de ardei, morcov, ceapă, vinete, roșii, ulei, frunze de țelină, usturoi, condimente (boabe de piper, frunze de dafin, plus ce mai vreți voi) și, sigur, sare.
În primul rând, cantitățile nu sunt bătute în cuie, ci pot varia după cum vă place. Proporția potrivită însă mi s-a părut a fi următoarea: ardei gras și roșii în cantități egale (un kilogram din fiecare, să spunem), ceapă, morcov și vinete la jumătate (jumătate de kilogram din fiecare). În al doilea rând, nu este obligatoriu să puneți și vinete, însă el dau o aromă specială și leagă mai bine zacusca.
Începutul îl știți: se coc ardeii, se coc vinetele, se curăță și se lasă la scurs. Ceapa tocată pleacă pe foc, într-o cratiță mare. Lângă ceapă vine curând și morcovul ras pe răzătoarea mică. Urmează vinetele scurse și tăiate mărunt, ardeiul gras copt și dulce și, după clocotire cât să se înmoaie ceapa și morcovul, roșiile tăiate cubulețe. Vin să le țină de urât, mai încolo, frunzele de țelină și usturoiul.
Fierberea nu-i treabă de mântuială. Zacusca are nevoie de foc mult să se pătrundă bine gusturile, încurajate din când în când cu ulei, ca să nu punem în borcane o conservă uscată. Și nu uitați sarea și condimentele, adăugate spre sfârșit, când poți simți mai bine cum s-au împreunat aromele. Cam o oră cred că a stat pe foc crătițoiul, până a ajuns zacusca la forma aceea cremoasă, plină, delicioasă.
Și așa am făcut al patrulea fel de zacuscă din viața mea (luați-o la socoteală și pe cea cu ciuperci), de care sunt cu adevărat încântată. E dulce, fină, delicată și mai colorată decât celelalte feluri. Morcovii ăștia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu