Jeleu de căpșuni cu coajă de portocală

Știi că a venit vara atunci când vezi în piață căpșuni de-ai noștri, crescuți pe pământ și în aer liber, nu aduși de cine știe unde și copți în hârtie, în lădițele puse frumos în container. Și când apar, parcă nu știi ce să faci să le păstrezi cât mai mult savoarea, să te bucuri de ei și atunci când n-or mai fi.

 

Bun, să lăsăm pentru la iarnă melancoliile și să revenim la căpșunile noastre. Las dulceața pentru altă dată (am o datorie mai veche de plătit cu ea) și să facem un jeleu de căpșuni, cu o ușoară aromă de portocale, căci vom pune în el coajă de portocală rasă. Și un sirop și un gem scurt, dar nu vorbim despre toate acum.

Ce ne trebuie pentru jeleu? Un kilogram de căpșuni, un pic peste jumătate de kilogram de zahăr, două portocale, zeama de la o jumătate de lămâie, timp cam 3-4 zile și răbdarea aferentă.

Spălăm bine căpșunile și le punem la scurs, timp în care pregătim un borcan din sticlă, mai mare. Zdrobim căpșunile și le punem în borcan, alternând cu straturi de zahăr, astfel încât primul și ultimul strat să fie de zahăr. Le punem frumos la căldură și le lăsăm în pace trei-patru zile.

În timpul acesta, căpșunile lasă sirop, muult, veți vedea. Cum zahărul nu se va topi singur, va trebui să îl ajutăm amestecând din când în când în borcan. Când în final s-a topit, strecurăm frumos siropul și punem restul de zahăr în el. Amestecăm bine și punem cratița la foc, timp în care despuiem de coajă cele două portocale, întâi cu ajutorul răzătoarei, apoi cu mânuțele astea două. 

Coaja rasă merge în cratiță și la fel și membrana albă care îmbracă pulpa portocalei. De ce? Pentru că are un conținut ridicat de pectină, care ajută la legarea jeleului. Ea nu va rămâne acolo, ci o vom scoate, la un moment dat, de aceea e bine să fie ruptă în bucăți mari, ușor de pescuit.

Atenție la coaja portocalelor! Sunt toxice dacă nu le spălați bine înainte!

Cât lasam totul să fiarbă, la foc mediu? Până când bobița pusă pe farfuria rece nu se mai lățește imediat, ci are marginile compacte. La cantitățile de mai sus, jeleul meu a fiert 15-20 de minute, la foc potrivit, pe plită cu gaze. 

La jeleul ăsta, toata treaba este punctul de gelifiere, adică momentul acela în care este destul de tare să nu curgă de pe felie, dar nici nu devine acadea odată răcit în borcan. Gândiți-vă însă că jeleul se întărește puțin odată răcit, așa că nu îl lăsați prea mult pe foc. Asta înseamnă că îl lăsați mai degrabă mai moale, căci îl puteți fierbe încă puțin dacă nu îl nimeriți de la început.

Nu vă mai spun cum să îl puneți în borcane, despre asta citiți mai bine aici. Și nici despre cum poate fi mâncat, sigur aici imaginația fiecăruia poate produce destul.

Eu l-am degustat cu unt și o cană de cafea cu lapte, la micul dejun.

Asta-i! Spor să aveți și noroc la borcănit!

P.S. Să nu vă gândiți că am aruncat căpșunile răme de la sirop. Nuuu... Am făcut un pui de gem...

... tot pentru un pui...

Adică am pus la fiert căpșunele rămase, fără zahăr, ci doar așa cum au rămas în borcan și le-am amestecat serios ca să nu se prindă de fundul cratiței. Le-am păcălit un pic, la un moment dat, cu un strop de socată, insă nu cred că și-au dat seama ce li s-a intâmplat.
Să ne fie de bine!